Când părintele e victimă

08 mart. Când părintele e victimă

Ți s-a întâmplat să te simți la capătul puterilor în rolul de părinte?

Ai trăit experiența epuizării, descurajării și neputinței în fața propriului copil?

Dacă da, atunci acest articol este pentru tine!

I-ai spus copilului de nenumărate ori să nu-și mai lovească sora și el continuă s-o facă. I-ai explicat cu vorbă bună, l-ai și bătut, ai încercat toate metodele și el pare să-ți facă în ciudă de câte ori ai o solicitare de bun simț la adresa lui.

Vrei să ieși la plimbare? Ei bine, el nu vrea. Îi pui de mâncare? Se joacă cu ea și nici nu-i trece prin cap s-o înghită. Îl așezi în pat la somn? Ar face orice numai asta, nu. Te duci la cumpărături? Vrea doar în magazinele de jucării și se isterizează dacă nu-i cumperi ce își dorește.

Micuțul terorist te epuizează mai abitir ca șeful tău nesuferit. Seara în loc să adormi de atâta oboseală, stai cu ochii în tavan și te întrebi: De ce face asta? Cu ce am greșit? Ce soluție există? Dacă acum mă aduce la disperare ce se va întâmpla când va fi adolescent?

S-o luăm pe rând.

Ce urmărește copilul?

• Atenție
• Puterea
• Răzbunare
• Retragere

Atenția. În mod paradoxal, o grijă parentală exagerată generează simptomatologia de mai sus la copil. Există copii care se simt importanți numai atunci când se află în centrul atenției, chiar dacă e vorba de atenția unei persoane furioase.

Acest lucru poate fi consecința faptului că au fost neglijați sau (cel mai adesea) că li s-a arătat prea multă atenție la o vârstă foarte fragedă. După o vreme, ei nu mai pot trăi fără ea, iar comportamentul negativ este o metodă simplă de a-l obține. Soluția este să-i acordați atenție când are un comportament dezirabil și să-l ignorați când nu este. Dacă sunteți consecvent, o să-l vindecați complet de acest obicei.

Puterea. Există o luptă pentru putere între părinte și copil. El simte că are putere când ignoră ce îi spui, sau când te determină pe tine să faci ce vrea el. Dacă te simți frustrat în relația cu el și îți spui în gând ,, lasă că-i arăt eu lui cine-i șeful”, atunci copilul a preluat puterea.

Soluția? Nu te certa cu el. Canalizează-i acest impuls în direcția ajutării familiei. Cere-i părerea. Faceți astfel încât să decidă el însuși că va duce gunoiul sau va spăla vasele.

Răzbunarea. Un copil răzbunător crede în sinea lui că e tratat cu nedreptate sau că nu e dorit în familie. În consecință, nu va pierde nicio ocazie să-și rănească și pedepsească părinții sau frații dacă el crede că aceștia sunt favorizați.

Situația aceasta e posibil să fi pornit de la o luptă pentru putere între copil și părinte, iar părintele, ca să fie sigur că se impune a făcut abuz de pedepse.

Ce-i de făcut? Oferă-i dragoste. Cât mai multă dragoste. Străduiește-te să repari relația distrusă cu copilul tău.

Retragerea. Copilul crede că nu e bun de nimic și se poartă conform acestei convingeri. El este descurajat și spune des ,,Lasă-mă-n pace!”

Soluția în acest caz este să-l încurajezi mereu, pentru a-i crește respectul de sine.

În concluzie, copiii au un comportament de mici teroriști nu în ciuda ci din cauza a ceea ce faci!

Soluția reușitei e să-ți iubești copilul necondiționat. Evită să oferi recompense. Învață să-ți stăpânești enervarea și să-l iubești și atunci când te scoate din pepeni. Întreabă-te mereu ce urmărește. Ce se află în spatele comportamentului său și schimbă tactica.