Copilul oglinda părintelui

22 mart. Copilul oglinda părintelui

Există două motive principale din cauza cărora copilul nu se transformă la maturitate într-un adult echilibrat. Unul e că părinții sunt extrem de protectivi, altul e că aceștia sunt neglijenți, prea relaxați. În prima situație copilul este controlat excesiv, în a doua copilul primește prea multă libertate și prea puțin sprijin.

Spuneam în articolul de săptămâna trecută că există patru categorii de părinți: protectori, exigenți, interactivi și directivi. Pe cale de consecință, tiparele lor comportamentale generează patru tipuri de copii: sensibili, sociabili, hotărâți și conștiincioși.

Astăzi vom descrie principalele caracteristici ale acestora.

Ø Copilul sensibil

–         este tăcut, timid, emotiv

–         se simte bine într-un mediu protector

–         caută în permanență aprobare și validare din partea altora

–         are câţiva prieteni buni

–         nu îi plac schimbările şi se adaptează mai greu la o situaţie nouă

–         este mai vulnerabil la instabilitatea familială

–         îi place lectura

–         poate avea înclinaţii artistice

–         performanţele sale şcolare scad în situaţii de stres

• Sugestii educaționale:

–         Nu fii critic. Încurajează-l mai des

–         Slăbește de urgență controlul excesiv

–         Lasă-l să facă propriile alegeri și să suporte consecințele.

Ø Copilul sociabil

–         scopul prioritar este de a se juca şi a se distra

–         este creativ, activ, dar nu întotdeauna reuşeşte să înfăptuiască ideile

–         are încredere în oameni, toţi sunt prietenii săi

–         este sensibil la ce cred alţii despre el şi vulnerabil la opinia grupului

–         îşi exprimă sentimentele deschis

–         tinde să fie instabil emoţional

• Sugestii educaționale:

–         Lucrează la creșterea încrederii în el prin încurajare constantă

–         Fii constant în abordare- dacă promiți ceva, repsectă-ți cuvântul întotdeauna.

Ø Copilul hotărât

–         este un lider înnăscut

–         îşi manifestă dezaprobarea dacă lucrurile nu merg după voia lui

–         de obicei, simte când cei apropiaţi sunt vulnerabili şi profită de ei

–         spune ceea ce gândeşte fără a ţine seamă de riscul de a răni sentimentele celorlalţi

–         simte nevoia să deţină controlul situaţiei

–         îi este dificil să admită că poate greşi

• Sugestii educaționale:

–         Fii mai ferm atunci când stabilești limite copilului care are aceste tendințe comportamentale

–         Sprijinește deciziile copilului tău cu exemple ale posibilelor consecințe

–         Fii mai prezent în viața copilului tău.

Ø Copilul conştiincios

–         are un dezvoltat spirit analitic

–         este, de regulă, bun organizator

–         scopul său este să atingă performanţele cerute

–         îi place să lucreze singur

–         doreşte să i se aprecieze competenţa şi performanţa

–         manifestă egoism şi rigiditate comportamentală

• Sugestii educaționale:

–         Arată copilului diversitatea lumii în care trăim

–         Dezvoltă-i spiritul tolerant făcând împreună cu el activități de voluntariat pentru copiii cu dizabilități

–         Slăbește puțin controlul

–         Iubește-l și dacă vine cu un rezultat sub potențialul lui

–         Nu exagera cu spiritul critic

Toate aceste patru tipare comportamentale au la bază cele două extreme ale părinților: supraprotecția sau neglijarea prin diminuarea regulilor.

Copilul protejat în exces nu va avea niciodată destulă încredere în sine și va avea mari dificultăți în a-și afirma independența la maturitate, deoarece mesajul subliminal primit de acesta din partea părinților a fost ,, Nu te descurci”. El rămâne recompensat pentru că rămâne slab și ascultător. Mai târziu în viață el el își va asuma foarte greu răspunderea pentru sine însuși.

Copilul crescut în mediu permisiv se împotrivește oricărui tip de control sau dominație. Învață să urle, să lovească, să facă crize temperamentale sau să lovească. Are mari probleme de disciplină. Deși sfidează autoritatea în mod constant, el nu are încredere în sine însuși. El acționează obraznic din bravadă pentru că i s-a permis să acționeze fără limite sau grijă de consecințe. El va deveni un adult arogant, egoist și antisocial.

De regulă când devin părinți, vor alege tiparul opus. Copiii prea ocrotiți le dau prea multă libertate copiilor lor iar cei neglijați, sunt de obicei foarte autoritari. Tiparele parentale disfuncționale se transmit astfel din generație în generație. Ambele categorii au fost profund afectate de rănile emoționale produse de părinții lor prin stilul parental defectuos.

Echilibrul este vital în ,,meseria” de părinte iar responsabilitatea este uriașă atunci când ,,modelăm” un omuleț. Vă doresc înțelepciunea care vine prin cunoaștere dacă decideți să deveniți părinți și speranța că orice modificare de abordare va produce un efect educațional așa cum semințele semănate aduc rod.

Împărtășește cu prietenii tăi aceste idei și pune umărul la vindecarea rănilor copiilor abuzați emoțional. Adu-ți contribuția la stoparea propagării tiparelor greșite de educație dând share acestui articol.