15 feb. Aur sau tinichea
Vorbeam în articolul precedent despre iubirea ca monedă de schimb: îți ofer timp, atenție, sentimente și fidelitate DAR am așteptări de reciprocitate. Așa înțeleg iubirea majoritatea semenilor noștri. De aici marile dezamăgiri, și multele despărțiri.
Când văd că nu îmi sunt răsplătite eforturile, îmi retrag ambasada. Schimbul, numit de mulți, IUBIRE, încetează. După perioada de doliu emoțional, ciclul se reia căutând o altă țintă.
Până când?
Până când persoana își epuizează toate resursele și nu mai are ce să ofere într-o nouă relație, SAU până ce se educă în acest domeniu. O persoană inteligentă nu mai așteaptă rezultate diferite după ce acționează identic. Realizează că trebuie schimbat ceva.
Ce ar trebui făcut diferit?
Cum recunoaștem iubirea autentică?
Am citit undeva că iubirea reală există doar atunci când nu mai ainevoie de alt om. Iubești pentru că a iubi te face fericit. Ești împlinit și nu mai ai nevoie de nimic. Nimic de primit la schimb, nimeni care să te iubească. Ai inima PLINĂ.
Nu ai NEVOIE ca celălalt să te sune zilnic, să te aprecieze, să-ți dedice timp, să te ajute în gospodărie, etc. Aceasta nu este iubire. Este cultivarea trăirilor pozitive față de un om care îți satisface diferite nevoi. Acesta este adevărul gol-goluț.
Dacă ai nevoie de https://www.achaten-suisse.com/ celălalt pentru a fi fericit, îl vei manipula și îi vei restricționa libertățile. Te vei strădui (conștient și inconștient) să obții afecțiune. Și astfel milioane de oameni trăiesc în închisori cu pereți transparenți, crezând uneori că sunt liberi…
Și atunci de ce ne mirăm că inelul de la mână pe care îl credem de aur își schimbă culoarea atunci când apa îl atinge în mod repetat? De ce avem pretenția absurdă ca tinicheaua să se comporte precum aurul?
Pentru că ambele par la fel de strălucitoare la început? Diferența o face proba timpului și condițiile de mediu. Culmea e că valoarea metalului nu e dată de cealaltă persoană ci de NOI.
Noi suntem responsabili de fericirea pe care o avem sau pe care nu o avem și nu soarta, ghinionul sau ceilalți. Doar de noi depinde dacă suntem împliniți sau nu!
De noi depinde dacă dezamăgiți după o relație eșuată ne strângem puterile și mai încercăm o dată, bătătorind ca atâtea milioane de oameni calea iluzorie a falsei iubiri, sau ne oprim și ne încărcăm rezervoarele sufletești cu dorința arzătoare de-a da celuilalt din preaplin, din abundența inimii fără nicio pretenție de răsplătire…
Mentalitatea lipsei, cea care duce la comportamentul de căutare obsesivă a iubirii, izvorăște din percepția ta că nu ești vrednic de iubire. Dacă nu te simți vrednic de iubire, vei proiecta în afara ta această stare a lipsei.
Preocuparea aceasta excesivă de ,,a avea” (un iubit, atenție, etc.) se datorează faptului că trăiești în trecut. Lipsa, este în esență amintirea unor răni vechi. Eliberarea de trecut, iertarea sunt necesare pentru a te elibera de mentalitatea lipsei.
În situația inversă, când ai de oferit necondiționat, ai tendința de a interpreta cuvintele și faptele altora în mod iubitor. Nu ești ușor de ofensat. Nu te simți victimizat. Iei în calcul posibilitatea ca celălalt să fi avut o zi proastă.
Ce mare diferență între cele două: BOGĂȚIA care oferă și SĂRĂCIA care cere mereu…
Aurul și tinicheaua!
O să spuneți că această viziune este utopică.
De fapt aceasta este realitatea.
Iubirea ca monedă de schimb reprezintă accesul în lumea iluziei.
Aștept comentarii, sugestii și reclamații 😊
Nu sunt comentarii!